În atelierul lui Moș Crăciun, unde râsetele elfilor se amestecau cu clinchetul clopoțeilor, trăia
Maria, o elfă cu degete iuți ca vântul și un zâmbet mereu cald. Ea era cunoscută drept „Pictorița Panglicilor”, căci
fiecare cadou pe care îl atingea prindea viață, devenind o poveste împachetată în culori și lumini.
„Un cadou nu e doar o cutie cu surprize, ci o îmbrățișare legată cu fundă.”
Maria, elfă ambalatoare
Într-o noapte geroasă, mașina uriașă de ambalat cadouri s-a oprit brusc, tușind și scânteind, lăsând în
urmă munți întregi de cutii goale și hârtie mototolită. Elfii au intrat în panică: Crăciunul era la doar câteva zile
distanță!
Atunci Maria și-a scuturat șorțul plin de paiete și a ridicat o panglică roșie strălucitoare. Cu o
simplă mișcare a mâinilor, a înfășurat primul cadou, iar acesta a prins lumină, ca și cum înăuntru s-ar fi aprins o
stea.
Magia Mariei avea trei secrete:
- Înfășura hârtia cu șoapte de colinde.
- Strângea panglica cu dorințe de copii.
- Împrăștia pulbere de nea pe fiecare cutie.
Pe măsură ce lucra, cadourile se ridicau singure în aer, plutind ca niște baloane colorate, așezându-se
cuminți sub bradul uriaș din sala mare. Elfii o priveau uimiți, iar până și renii de afară băteau din copite, parcă
ținând ritmul muncii ei.
Când în sfârșit mașina de ambalat a fost reparată, cadourile erau deja pregătite. Dar toți au înțeles
atunci un lucru: nici o mașinărie, oricât de mare, nu poate înlocui mâinile pline de iubire.
Din acea zi, Maria a fost numită „Maestra Panglicilor Fermecate”, iar legenda ei răsună și astăzi la
Polul Nord: adevărata magie a Crăciunului nu stă în viteză, ci în dragostea și bucuria cu care dăruim.
Lasă un comentariu